M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,
Dar am uitat în care.
Zilnic mă cobor în adânc
Şi strecor marea printre degete,
Să dau de mine.
Uneori mă gândesc
Că m-a mâncat un peşte uriaş
Şi eu îl caut acum pretutindeni
Să-i ajut să mă înghită tot.
Fundul mării mă atrage şi mă înspăimântă
Cu milioanele-i de scoici
Asemănătoare.
Oameni buni, eu sunt într-una din ele,
Dar nu ştiu în care.
De câte ori nu m-am dus drept către una,
Spunând: “Acesta sunt eu”,
Dar când deschideam scoica
Era goală.
(Scoica, de Marin Sorescu)
